Parodontologie

Boala parondontală, cunoscută popular sub denumirea de “parodontoză”, este de fapt o reacţie inflamatorie a ţesuturilor de susţinere a dinţilor, constituite din gingie, os maxilar şi ligamente parodontale, la stimuli în general infecţiosi.

Dinţii sunt fixaţi în osul maxilar într-o cavitate numita alveola dentară. Între peretele extern al dintelui şi peretele intern al alveolei dentare nu există un contact direct ci o reţea de ligamente (fibre) denumite ligamente parodontale, alcătuite dintr-un ţesut elastic special care fixeaza dintele în interiorul acestei alveole.Elasticitatea acestor ligamente face ca aceasta reţea de conectare să funcţioneze ca un amortizor de şocuri, oferind dintelui o fiabilitate crescută în timp.

Parodontita (boala parodontală) afecteaza în primul rând aceste fibre, care se distrug, antrenând si resorbţia (disparitia) osoasă din jurul dinţilor pâna când acestia devin mobili şi nu îsi mai pot îndeplini funcţia.

Principalul motiv pentru care aceste ligamente sunt distruse este atacul infecţios realizat de microorganismele care se dezvoltă în tartru şi placa bacteriană prezente la acest nivel. De multe ori, tartrul este acoperit de gingie care se umflă şi îl maschează, astfel că singura metodă eficientă pentru a nu avea această problemă este detartrajul şi igienizarea profesională la medic odată la 6 luni minim, însoţită de igiena personală realizată prin periaj, aţă dentară, completată cu utilizarea unei ape de gură sau, mai nou, prin duşurile bucale din comerţ.

Trebuie înţeles că odată cu înaintarea în vârstă aceste ligamente, precum şi osul maxilar, suferă oricum un proces de degenerescenţă, dar în cazul bolii parodontale acest proces este mult accelerat, existând şi situaţii ereditare, din păcate foarte greu de controlat, cum este parodontita juvenilă.

De asemenea, este foarte important să înţelegem că această afecţiune nu este vindecabilă, ci doar controlabilă, în sensul că medicii pot obţine anumite amelorări, şi în principal pot să întârzie evoluţia bolii, dar totul depinde de momentul în care ne prezentăm la medic. Cu cât ne prezentăm mai târziu cu atât este mai dificil de tratat şi controlat, uneori chiar imposibil.

• Gingivita– reprezintă stadiul inițial al bolii parodontale în care sunt afectate doar gingiile. Aceasta se manifestă prin inflamarea gingiilor, înroșirea acestora și sângerările frecvente la periaj sau chiar spontane. Osul nu este încă afectat.
• Parodontita – în cazul în care gingivita nu este ținută sub control apare retracția gingivală aproape completă cu pierdere osoasă și descoperirea rădăcinii dintelui. Acest lucru poate duce la apariția mobilității dentare și pierderea dinților de pe arcadă.

Tratamentul constă în îndepărtarea tartrului şi a ţesuturilor infectate din cauza prezeţei acestuia şi a plăcii bacteriene. Acest obiectiv poate fi atins prin:

• Igienizare profesională: presupune îndepărtarea tartrului asupra și subgingival și a plăcii bacteriene. În anumite situații se face decontaminarea șanțurilor gingivale cu ajutorul laserului.
• Intervenții chirurgicale parodontale: chiuretaje în câmp deschis, operații cu lambou cu sau fără adiție de os, gingivoplastii cu grefe de țesut conjunctiv